Întâlnit între porcuşori
Porcuşori de Guinea sunt cele mai paşnice animale pe care îi putem inchipui. Faţă de predători nu au nici un fel de posibilitate de apărare. Doar dinţii ascutiti folositi numai pentru incaierari intre ei pentru hrana sau femela, incaierari consumate fara varsare de sange.Aceasta incaierare se produce cand rivalii stau fata-n fata cu capetele ridicate sa para mai mari si producand cu dintii un scrasnet. Încaierarea se termina cu 2,3 muscaturi care obligă invinsul la fuga. Încaierari mai serioase au loc intre masculi atunci cand masculii nu se cunosc sau cand este prin zona o femela. Nu va aparea nici o incaierare intre doi masculi crescuti impreuna, vor trai linistiti si pasnici intr-o cusca.
Cine tine intr-o cusca destul de mare mai multe femele si 1,2 masculi, în curand va observa ca in jurul fiecarui mascul se va forma un grup de female care mai mult sau mai putin vor alcatui o formatie permanenta si durabila in timp. Masculii straini vor fi alungati. Masculii tineri din grup vor fi tolerati de membrii pana cand acestia vor ajunge la varsta la care vor fi capabili de reproducere. In astfel de situatii pot aparea incaierari intre porcusori.
Putem observa destul de repede ca porcusorii vor alerga in aceeasi formatie, de obicei intotdeauna porcusorul care alearga in fata va fi intotdeauna in fata, iar cel care in spate va fi intotdeauna in spate. Cei care alearga in fata, de obicei sunt cei mai puternici si curajosi care si in cusca joaca rol de conductor(i).Pot să apară şi excepţii.

Relaţia cu alte animale de casa
În general, porcusorii de Guinea sunt pasivi faţă de alte animale de casă, indiferent de mărimea acestora. Porcusorii care au fost crescuţi izolaţi de orice alta specie, excluzând specia proprie, nu au cunoştinţe despre alte animale de casă. Acest lucru este destul de periculos dacă unul dintre animale cu care vine în contact porcuşorul este un prădător faţă de care nu are apărare, de exemplu pisica.
Există totuşi un animal pe care porcuşori îl iau la cunoştinţă. Acesta este iepurele pitic care poate fi găsit la pet shop-uri. Într-o oarecare măsură, porcuşorii consideră aceste animale ca şi cum ar face parte din specia lor. În acelaşi timp, iepurii nu înţeleg limbajul porcuşoriilor şi de aceea sentimentul reciproc este foarte restrâns. De exemplu, dacă un porcuşor vrea să îndepărteze un iepure de la hrană atunci porcuşorul va arăta un comportament specific de ameninţare, comportament diferit de cel al iepurilor care din această cauza nu înţelege ameninţarea. Porcuşorul repetă ameninţarea şi în final va muşca, muşcatură care nu va produce nici o rană iepurelui datorită blănii mari a acestuia
În cele mai multe cazuri, animalul mai mic datorită ignoranţei celuilalt se va retrage.
Cu totul alt fel de comportament vom observa dacă un iepure şi un porcuşor sunt puşi împreună într-o cuşcă. Porcuşorii vor încerca să imite săriturile mari şi sălbătice ale iepurilor. Niciodată să nu ţinem împreună porcuşori cu iepuri deoarece aceştia, înainte de toate în perioada de împerechere sunt mult mai agresive decât porcuşorii.

Cum mă comport cu porcuşorul
În comparaţie cu iepurii, omul niciodată nu este văzut ca membru al speciei lor. Comportamentul porcuşoriilor va depinde de comportamentul omului. De aceea doar în cazuri extreme, omul va fi muşcat de aceştia. În situaţii de stres, comportamnentul se schimbă şi diferă foarte mult de cel normal. În condiţii normale, niciodată un porcuşor nu va muşca omul. Dacă s-a stabilit între porcuşor şi om o relaţie de încredere, putem să încercăm să introducem un deget în gura acestuia, dar nici într-o astfel de situaţie nu va muşca ci eventual va linge sarea de pe deget. Dacă totuşi porcuşorul muşcă o dată pe cineva, putem fi sigur că omul a greşit cu ceva, nu animalul; nu are nici un sens să lovim sau să pedepsim în orice fel porcuşorul. El nu îşi va da seama de pedeapsă, iar dacă este lovit atunci frica acestuia faţă de om va fi şi mai mare. Dacă este speriat sau îi este frică, acesta va căuta să se ascundă cât mai repede într-un colţ întunecat sau adăpost. Dacă îşi dă seama că nu poate să se ascundă sau să fugă, atunci stau cu spatele lipit de cuşcă/acvariu şi stau liniştiţi şi nemişcaţi.
Toate reacţiile provocate de frică vor fi întâlnite la început când vom încerca să punem mâna pe porcuşor. De aceea este important ca la început să nu facem mişcări bruşte pentru a diminua cât mai repede frica acestuia
În general porcuşorii dorm foarte puţin; deşi ziua sunt nişte animale active, în cea mai mare parte a nopţii sunt treji; zilnic dorm aproximativ 4-6 ore. Pentru cei care sunt sensibili la sunete, nu este indicat ca porcuşorul să fie aşezat în apropiere.
În cele din urmă trebuie să specificăm că porcuşorii au o obişnuinţă ciudată ce nu trebuie să sperie pe nimeni; câteodată, porcuşorii îşi consumă (scaunul). Acest comportament poate fi întâlnit şi la iepuri, iar acest lucru este legat de digestie.

Sunete specifice produse de porcuşori
Cele mai sigure semne în legătură cu starea de sănătate şi nu numai a porcuşorului pot fi percepute din sunetele pe care acestea le produc. Un fluierat lin care în unele cazuri e un sunet scurt demonstrează că porcuşorul se simte bine. Acest sunet poate fi sesizat atunci când este mângâiat. Cel mai întâlnit sunet este asemănător cu un fluierat scurt de aproximativ o secundă care se repetă, care în general este folosit pentru a semnala îngrijitorul de ora mesei. Când producem sunete cu o punga, celofan etc. sau scârţăit de podele, trântit uşă de la frigider,debara, vom întâlni acelaşi fluierat, semn pentru porcuşor că va primi hrană. Uneori acest fluierat poate să apară şi fără un anumit motiv, de exemplu într-un loc în care sunt mai mulţi porcuşori, dacă unul începe şi ceilalţi vor începe să producă sunetul specifice.
Cel mai puternic sunet este produs dacă porcuşorul suferă de o durere, sunet care este intrerupt când acesta inspiră puternic. Un astfel de sunet este aşa de puternic încât nici nu ne puteam închipui că un astfel de animal este capabil de aşa un sunet.
Mai putem întâlnii un sunet specific acestora, un sunet adânc şi asemănător cu (torsul) pisicii. Este produs ca o reacţie la zgomote noi sau necunoscute. Tot acest sunet este folosit ca un salut între ei sau atragerea femelei. Producerea acestor sunete este simultană cu legănatul părţii dorsale a corpului.
Putem spune că comportamentul unui porcuşor crescut singur este cu mult diferit de comportamentul unui porcuşor crescut într-o mulţime. Cel care este crescut singur poate să-şi piardă unele calităţi de socializare cu alţi porcuşori, de exemplu la mascul se poate observa un comportament anormal la împerechere.
Unele animale se ataşează foarte mult de om, aceştia ajungând să-şi piardă interesul pentru alţi porcuşori şi chiar să fie agresivi faţă de ei.
Cei mai indicat sfat este acela ca de la început să-i studiem comportamnetul pentru ca mai târziu să putem depista schimbările bruşte de comportament care pot indica prezenţa unei boli.